Despre părinți

Sunt daruri şi binecuvântări pe care le primim de la Dumnezeu. De unele suntem conştienţi şi le preţuim atât timp cât le avem.
De altele nu suntem conştienţi până când nu le pierdem. Şi apoi doare şi doare rău!
În ambele cazuri ne rămân amintirile: luminoase sau dureroase.
Părinţii sunt exemplul cel mai elocvent în acest sens.
În copilărie sunt eroii copiilor, în adolescenţă sunt pacostea lor, la tinereţe sunt un rău necesar.
Odată cu înaintarea în vârstă a copiilor încep să realizeze cu recunoştinţă ce minunat lucru a fost să aibă părinţi şi şi-ar dori din toată inima ca aceştia să nu-i părăsească niciodată.
Poetul Adrian Păunescu a compus o poezie foarte frumoasă care te face să lăcrimezi şi să te gândeşti la părinţii tăi. Poezia se numeşte Rugă pentru părinţi şi e interpretată de Ştefan Hruşcă.

Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi aşa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea)

Ar fi bine să ne gândim la cei ce au însemnat ceva pentru noi, cei ce ne-au crescut, ne-au educat şi ne-au îndreptat în direcţia bună.
Dragostea lor şi sfaturile lor îşi arată roadele în viaţa noastră.
Îmi aduc aminte de mama mea, de exemplul ei de viaţă, dar şi de sfaturile ei atât de simple dar atât de valoroase:
“Să nu uiţi niciodată de unde ai plecat!”
“Dacă înveţi pentru tine înveţi, dacă nu înveţi pentru tine nu înveţi!”
Mi-e tare dor de ea şi încerc să fiu un exemplu bun pentru copiii mei şi pentru nepoţii mei.
Mi-am dorit să nu îi fac de ruşine pe copiii mei niciodată, atât comportamental, cât şi intelectual şi spiritual.
Dacă am reuşit sau nu rămâne ca ei să spună.
The Old Man, melodia lui Phil Coulter evocă amintirea tatălui său.
Mi-ar fi plăcut să-i pot compune şi eu un cântec mamei mele, însă nu acesta este darul meu.


Refrenul spune aşa:
I never will forget him For he made me what I am Though he may be gone Memories linger on And I miss him, the old man
Nu-l voi uita niciodată Pentru că el m-a făcut ceea ce sunt Cu toate că el a plecat Rămân amintirile Şi mi-e dor de el, de “bătrânul” meu.


Ai părinţi? Preţuieşte-i!
Efeseni 6:2  „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” -este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă- „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”