Am citit ştirea despre trecerea fratelui Iosif Ştefănuţ la Domnul.
Deşi nu sunt din Brăila, aş vrea să spun şi eu câteva cuvinte de amintire despre dânsul.
L-am cunoscut pe fratele Iosif, imediat după ce m-am convertit, pentru că venea câteodată pe la biserică la noi şi predica.
În general venea când îşi vizita părinţii. Era din satul Goleţ, judeţul Caraş-Severin, din aceeaşi localitate cu păstorul bisericii noastre, Belciu Busuioc.
Cei apropiaţi îi spuneau Gifu. Era iubit de către fraţi datorită caracterului său. Era suplu, cu părul natural şi cu vorbirea graseiată. Avea o privire luminoasă şi o bunătate în vorbire. Mi-a rămas foarte clar în minte un lucru: aveam în faţă un predicator ce nu căuta deloc să te impresioneze prin vorbire, cu toate acestea predicile sale aveau mult conţinut.
La terminarea facultăţii am fost repartizat la Brăila. Mă desprindeam cu tristeţe de Caransebeş, unde mă simţeam acasă, nu doar ca orice bănăţean ce e puternic legat de locul său, ci şi datorită tinerilor cu care deja lucram.
Cu toate acestea mă mângâiam că măcar un om în Brăila va fi mai apropiat de mine.
În seara primei zile în care am ajuns în Brăila am căutat biserica. Era slujbă şi fratele Iosif predica. După slujbă m-am prezentat la dânsul şi cu un zâmbet cald m-a încurajat. Apoi mi-a găsit o gazdă, nişte oameni deosebiţi.
Se părea că Brăila va deveni noua mea casă.
Dar planurile Domnului erau altele. După cca. 2 săptămâni am părăsit Brăila pentru a mă întoarce în Caransebeş. Dar asta e o altă poveste.
Atunci, în partea a doua a anilor 80 era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu şi erau puţine modalităţi de pregătire pentru tinerii care dorea să crească în cunoaştere.
Păstorul Bisericii noastre, Belciu Busuioc, a avut o iniţiativă foarte bună pentru noi. Din când în când invita câţiva păstori tineri, dar cu cunoştinţe solide, să vină în timpul săptămânii şi să ne pregătească pe diferite subiecte.
Petru Dugulescu şi Iosif Ştefănuţ erau printre ei. La aceste întruniri veneau şi tineri de la Biserica Penticostală. Foarte mult au ajutat aceste întruniri.
La una dintre ele s-a petrecut un lucru nemaiîntâlnit pentru noi, la aceea dată. Cineva a pus o întrebare legată de semnificaţia unei pilde din Scriptură (nu e cazul să menţionez care).
Răspunsul fratelui Iosif a fost: "Nu am răspuns la această întrebare. Aş putea să speculez, dar prefer să nu o fac."
Până atunci nu auzisem un păstor să spună că nu are un răspuns la ceva anume. Atât de mult a crescut omul acesta în aprecierea noastră, tocmai prin sinceritatea şi smerenia lui.
Fratele Iosif Ştefănuţ face parte din galeria păstorilor pe care i-am cunoscut care au ieşit în evidenţă, înainte de slujirea lor, prin caracterul lor.
Nu voi numi pe nimeni în viaţă. La numele dânsului mai adaug numele lui Vasile Gherman.
Caracterul său şi faptul că a investit în oameni sunt lucrurile pentru care cred că merită să fie amintit.
Şi de aceea am scris aceste rânduri.

Jack Graham este păstorul Bisericii Baptiste din Prestonwood, una dintre cela mai mari congregaţii din Statele Unite, având de peste 28.000 de membrii.
S-a născut în Conway, Arkansas, fiind botezat în biserica locală.
A fost ordinat ca păstor la vârsta de 20 de ani, după care a slujit în diferite alte adunări, înainte de a ajunge la Prestonwood.
A fost pentru două mandate şi preşedintele Southern Baptist.
A scris 10 cărţi şi coordonează emisiunile radio-TV ale PowerPoint Ministries.
Însă înainte de a ajunge aici a trebuit să treacă printr-o experienţă dureroasă, din care trebuia să înveţe ce înseamnă iertarea.
Iată mărturia lui:

Iată şi câteva imagini impresionante de la Prestonwood:

E reconfortant să vezi copii talentaţi care sunt învăţaţi de părinţi adevăruri fundamentale despre Dumnezeu.
În goana aceasta după carieră, statut social, faimă, valul îi poate lua şi pe părinţii creştini, uitând să pună nişte baze sănătoase la viaţa copiilor lor.
Iată un părinte şi un copil care au plecat bine la drum în acest parteneriat.

Astăzi, 13 Aprilie 2010, peste numai câteva ore, Jason Castro îşi va lansa primul său album la Atlantic Records, album care poartă titlul That's What I'm Here For.
S-a născut la 25 Martie 1987 în Dallas Texas, părinţii săi fiind columbieni de origine.
A crescut în Rowllet, Texas, unde a făcut şi cursurile primare şi liceul, terminând facultatea în Ştiinţa Construcţiilor.
A fost un elev foarte bun la învăţătură. În echipa de fotbal european a liceului a jucat ca extremă stângă.
A început să cânte la tobe încă de mic, la chitară ajungând de-abia în colegiu.
Cu vocea a cântat relativ rar, de vreo cinci ori în public, în general în servici ale bisericii.
A avut şi o perioadă  în care a cântat, la tobe, cu un grup numit Charlemagne, devenit mai târziu Keeping Lyons.
A intrat în atenţia specialiştilor muzicali, odată cu participarea sa la celebrul concurs de descoperire de talente, American Idol, unde a ajuns în finala de 24, fiind primul concurent care a cântat la un instrument, el cântând la chitară în finala de 24.
S-a căsătorit la 2 Ianuarie 2010 cu Mandy Mayhall.
Dar cel mai important lucru pentru Jason este credinţa în Isus Hristos.
O personalitate foarte plăcută, Jason povesteşte cum vede el viaţa ca şi creştin.

Pentru unii dintre creştinii din România, convertirea este percepută ca un fel de reorientare religioasă.
Chiar există expresia aceasta: "am trecut la legea asta".
Schimbi biserica, renunţi la unele vicii, te faci copil cuminte şi apoi te îmbraci în haine albe.
Nu vreau să bagatelizez, ba dimpotrivă, m-aş bucura dacă am înţelege convertirea nu ca o cosmetizare sau îmbunătăţire, ci ca o naştere, în urma căreia apare o nouă creaţie.
Convertirea vine în urma unei reale întâlniri cu Hristos, o experienţă reală, dar absolut inexplicabilă raţional.
Cel mai bine înţelegem acest lucru prin efectele sale.
Aşa a fost convertirea lui Saul, care a transformat un om neînduplecat în apostolul Neamurilor.

Brian "Head" Welch este un nume pe care iubitorii muzicii heavy metal îl cunosc foarte bine, la fel ca al formaţiei în care a cântat, Korn.
S-a născut la 19 Iunie 1970 şi a început să cânte la chitară la vârsta de 10 ani, îndemnat de tatăl său, pentru că acest instrument e mai puţin zgomotos ca tobele.
În 1993 s-a format grupul Korn (se scrie KoЯn), formaţie care s-a bucurat de un succes foarte mare, vânzând până în prezent 30 milioane de discuri.
Brian a cântat la chitară şi voce, fiind considerat plasat pe poziţia 26 din Top 100 Cei mai mari chitarişti Heavy Metal din toate timpurile.
În 1993 se căsătoreşte cu Rebekah, cu care are un copil, care însă este dat de către Rebekah spre adopţie.
La 6 Iulie 1997 se naşte fetiţa lor Jennea Marie Welch.
Deja Brian era tot mai implicat în consumul de droguri, ca şi soţia sa, ceea ce a dus până la urmă şi la divorţul lor, lui fiindu-i încredinţată fetiţa.
A venit anul 2005, anul în care trăieşte o experienţă atât de vie a prezenţei lui Dumnezeu, Singurul care i-a putut schimba viaţa. A fost botezat în râul Iordan.
A scris două cărţi, Save Me from Myself (2007) şi Washed By Blood (2008).
Acum cântă singur şi se adresează celor care au aceeaşi viaţă ca a lui înainte de convertire.
Următorul videoclip îl prezintă pe Brian povestind cum i-a fost schimbată viaţa.


De asemenea puteţi asculta un interviu mai amplu cu Brian accesând acest link: Interviu

Stephen Andrew Baldwin (născut la 12 Mai 1966) este un actor american, regizor, producător, cel mai tânăr dintre fraţii Baldwin, foarte cunoscut pentru rolul său William F. Cody din The Young Riders (1989–1992).
Alte filme notabile în care a jucat sunt Posse (1993), 8 Seconds (1994), The Usual Suspects (1995), Fall Time (1995), Bio-Dome (1996), Fled (1996), One Tough Cop (1998), The Flintstones in Viva Rock Vegas (2000), The Harpy (2007), şi The Flyboys (2008).
Baldwin s-a născut în Massapequa, New York. Este frate cu Alec, Daniel şi William, toţi actori cunoscuţi, câteodată numiţi "fraţii Baldwin". Are două surori, Elizabeth Keuchler şi Jane Sasso.
În septembrie 2006, Stephen a scos o carte numită The Unusual Suspect, care dezvăluie amănunte din viaţa sa personală, carieră, perioada consumului de droguri, precum şi întoarcerea sa la Hristos, devenind un creştin născut din nou, după atacurile teroriste din 11 Septembrie.
În următorul videoclip Stephen Baldwin povesteşte cum a lucrat Dumnezeu întoarcerea sa şi a soţiei sale printr-o menajeră.

Bailee Madison este o tânără domnişoară care are ceva mai puţin de 11 ani.
S-a născut la 15 Octombrie 1999 în Fort Lauderdale, Florida.
Şi-a început cariera la vârsta de doar două săptămâni, într-o reclamă pentru lanţul Office Depot.
De atunci a mai apărut în alte reclame comerciale pentru mărci renumite, cum ar fi Disney, SeaWorld şi Cadillac.
Debutul în film l-a făcut în 2006 în filmul Lonely Hearts, unde a apărut alături de Salma Hayek şi John Travolta. În acel film ea juca rolul lui Rainelle, o fetiţă ce are parte de atmosfera din lumea crimei organizate.
După mai multe apariţii în seriale de televiziune, în 2007 apare în Bridge to Terabithia, unde joacă rolul lui May Belle Aarons, sora mai tânără a personajului principal, interpretat de Josh Hutcherson.
Un film de care ne amintim cu plăcere este Saving Sarah Cain. Aici ea interpretează rolul lui Hannah Cottrell.
De aici cariera sa s-a dezvoltat frumos, fiind din ce în ce mai apreciată.
Anul acesta e practic anul consacrării sale.
În 9 Aprilie 2010 va avea loc premiera filmului Letters to God, în care Railee interpretează rolul Samanthei Perryfield.
Tot în acest an vor mai fi două premiere.
În Don't Be Afraid of the Dark, Bailee are primul rol principal din cariera sa, interpretând pe Sally Hurst.
Şi tot anul acesta Bailee va fi vocea lui Eloise, din filmul de desene animate Eloise în Africa.
În anul 2011 va începe filmările la Just Go With It, un film în care interpretează rolul lui Maggie şi apare lângă câteva nume mari ale filmului, cum ar fi Adam Sandler, Jennifer Aniston şi Nicole Kidman.
Dar cel mai important lucru ce trebuie spus despre Bailee Madison, în afara succesului şi a farmecului său personal este că ea îl mărturiseşte deschis pe Isus Hristos şi credinţa în El.
Urmărind videoclipul următor vă veţi convinge singuri.

Cine este Anne Rice?
Iată ce spune Wikipedia:
"Anne Rice (n. 4 octombrie 1941, New Orleans ca Howard Allen O'Brien), este o scriitoare americană de romane şi nuvele gotice şi mai târziu religioase. Este cunoscută în principal pentru seria Cronicile vampirilor, care are ca teme dragostea, moartea, nemurirea, existenţialismul şi condiţia umană. A fost căsătorită cu poetul Stan Rice până la moartea acestuia în 2002. Cărţile sale s-au vândut în aproape 100 de milioane de copii, făcând-o una dintre cele mai citite autoare din istorie."

Iată ce zice Anne Rice despre romanul său Interviu cu un vampir, apărut în anul 1976, probabil cel mai celebru roman al său de dinainte de convertire:
"Consider că Interviu cu un vampir este o carte despre viaţă. Despre necunoscutul din noi. Despre monstrul ascuns în fiecare dintre noi, despre cruzimea şi singurătatea din noi. Despre ce am fi în stare să facem ca să obţinem ceea ce vrem. Acelaşi lucru se poate spune şi despre mine ca scriitoare. Chiar şi acum, când scriu despre Lestat, tot despre asta scriu: ce-aş fi în stare să fac pentru a obţine ceea ce consider că trebuie să am. Şi îmi vin în minte mereu aceleaşi întrebări: «Cât de departe aş merge? Ce aş face?"

După convertire Anne Rice a scris trei cărţi până acum:
Christ The Lord: Out of Egypt (2005)
Christ The Lord: The Road to Cana (2008)
The Song Of The Seraphim - Angel Time (2009)

Inaugurez astăzi un ciclu de postări intitulate Mărturii.
Foarte multe convertiri se datorează mărturiei de viaţă a celor care trăiesc cu Hristos, dar şi a mărturiilor convertirilor celor care au trăit un anumit fel de viaţă, dar care s-au întâlnit cu Hristos la un moment dat.
Eram odată la o nuntă şi la masa noastră era un tânăr, fratele mirelui, care nu era credincios. Ba dimpotrivă, era foarte pornit împotriva celor credincioşi. Înverşunarea lui şi-a găsit o ţintă în mine, mai ales după ce a văzut că am fost chemat să deschid cu rugăciune acea celebrare.
Astfel a început să mă atace şi spera că va fi un război al argumentelor în care mă va desfiinţa.
Îmi aduc aminte că era de-a dreptul indignat când am spus că m-am întâlnit cu Dumnezeu. Sigur că el nu putea să înţeleagă o întâlnire decât fizic, pentru că acesta era singurul lui univers.
Numai că nu am folosit argumente teologice sau intelectuale. Pur şi simplu argumentul meu suprem era viaţa mea radical schimbată. Puteam să spun clar şi răspicat "una ştiu: că eram orb, şi acum văd", aşa cum am menţionat într-un articol precedent.
Mintea nu poate explica această schimbare radicală. 7 Ianuarie 1983 este punctul de la care am intrat în era "după Hristos" sau mai bine zis "cu Hristos". Unii dintre cei de la masă cunoşteau viaţa mea în ambele perioade.
E o iluzie că poţi avea un discurs mai convingător decât viaţa ta. (Gând rostit)
Discursul tău şi al meu se sprijină pe viaţa mea şi nu invers.
Sunt oameni la care convertirea s-a produs brusc, chiar dramatic, dar sunt şi oameni la care aceasta s-a produs lent, pe nesimţite.
La ambele categorii însă, se vede această schimbare. Nu degeaba spune Domnul Isus "după roadele lor îi veţi cunoaşte".
Acesta este motivul pentru care voi posta periodic câte o marturie.