Sa trăieşti cu ochii deschişi!

Într-o imagine din Călătoria Creştinului (Pelerinului) de John Bunyan era un om care grebla nişte vreascuri.
O singură ridicare a capului l-ar fi ajutat să vadă că cineva îi oferea o cunună.
Avem două alternative:
- să trăim cu capul plecat la vreascuri sau cu ochii în sus, acceptând cununa
- să trăim cu ochii închişi şi să nu vedem potopul de binecuvântări ce zilnic se revarsă asupra noastră, sau să avem ochii minţii şi inimii deschişi şi să vedem cât de mult ne iubeşte Domnul

- Cerem într-una binecuvântări fără să mulţumim pentru cele pe care deja le-am primit.
- Refuzăm binecuvantari pe care Domnul ni le oferă, filtrându-le prin înţelepciunea lumii şi prin vocea firii pământeşti.

Un cântec spune să-ţi numeri binecuvântările. Poate nu ar strica un exerciţiu real: la sfârşitul zilei să aşternem pe hârtie, ca sa nu uităm, care sunt binecuvântările pe care le-am primit în acea zi.
Ar fi multe pagini de umplut.
Dacă nu am putea scrie nimic sau foarte puţin atunci ar trebui să scriem cu litere mari: POCAINŢĂ.
Şi am putea să cântăm şi să ne rugăm fierbinte:
Deschide-mi ochii!
Vreau să Te văd Isus!