Extreme

De când a apărut Biserica, există pericolul deviaţiilor, atât la nivelul învăţăturii cât şi al trăirii. Calea dreaptă este invocată, de liderii de opinie sau de credincioşii de rând, pentru a-şi justifica părerile.
Unii încearcă să lărgească calea. Numim asta libertinsim.
Alţii încearcă s-o îngusteze mai mult decât a lăsat-o Isus. Numim asta legalism.
Trebuie spus că sunt la fel de periculoase ambele abateri de la ceea ce Isus a învăţat şi trăit.
Am lucrat mulţi ani cu adolescenţii şi tinerii, dar şi cu persoane mai în vârstă.
Există părerea că tinerii sunt mai înclinaţi spre libertinism, iar cei în vârstă spre legalism. Aşa o fi, dar la ambele categorii de vârstă există ambele tentaţii, însă în forme diferite.
Să te ferească Dumnezeu de un tânăr legalist. Sabia lui e mai ascuţită decât a unui om în vârstă.
Tot aşa şi un om în vârstă când o ia razna, e pericol.
Am ilustrat acest lucru la Tabăra Plopu, acum doi ani, când de la calea dreaptă, crucea lui Isus Hristos, ce ducea drept în sus spre răsplata veşnică, se desprindeau două drumuri: spre stânga libertinismul, iar spre dreapta legalismul.
Ambele căi duceau în jos, spre un foc.
Era o alegorie. Nu sunt teolog şi nu dau interpretări legate de aceasta, însă am învăţat că mare lucru este să te cercetezi dacă eşti pe Calea dreaptă, şi în învăţătură şi în trăire.


Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă Sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! (Psalmi 139:23)


Am pus pe un blog al meu 4 clipuri scurte, ce sugerează foarte sugestiv pericolul formalismului religios, o formă de manifestare a legalismului.

Clip 1
Clip 2
Clip 3
Clip 4