După câte ştiţi, de o bună perioadă de timp am făcut transferul blogului de pe Blogspot (http://mitrutstiopu.blogspot.com) pe un domeniu dedicat (http://mitrut.ro).
În scurt timp vechiul blog va înceta să mai existe.
Astfel am transferat toate linkurile pe noul blog. Dacă partenerii mei de blogroll vor să facă modificarea adresei blogului meu le voi fi recunoscător.
De asemenea am făcut posibilă abonarea la noua adresă atât prin reader, cât şi prin mail. Acest lucru e important pentru că odată cu închiderea blogului voi opri şi redirecţionarea feedului.
Vă mulţumesc!

Revin cu informaţii legate de noul blog, Jurnalul lui Mitruţ, găzduit pe un domeniu dedicat.
Adresa lui este http://mitrut.ro
Aşa după cum veţi observa am păstrat practic aceeaşi temă.
Cu toate acestea îmbunătăţirile vizibile pentru vizitatori sunt legate de câteva lucruri ce nu puteau fi realizate pe această platformă.
Astfel navigarea este mai intuitivă şi structura de categorii şi etichete permite o mai bună arhivare.
Căutarea este mai uşoară şi mai precisă.
Dar sunt multe alte lucruri pe care le veţi descoperi navigând pe noul blog.
Acestea sunt posibile tocmai datorită noii platforme.
Mai sunt încă câteva lucruri ce mai trebuie adăugate, dar toate la vremea lor.
Sunt deschis la sugestii.
Ca atare, începând din acest moment, voi posta pe noul blog, la noua adresă.

Este posibil ca în perioada următoare activitatea mea de blogger să se mai reducă.
Un motiv este acela că mai sunt doar 70 de zile până la Tabăra Plopu şi e destul de mult de lucru în munca de organizare.
Un al doilea motiv, legat chiar de Jurnalul lui Mitruţ, este că pregătesc mutarea pe un domeniu dedicat. Mutarea nu va viza doar adresa
Voi anunţa când voi înceta să mai scriu pe acest blog şi voi posta la noua locaţie.
În procesul acesta de mutare voi ţine cont şi de linkurile voastre, dar nu voi fi deloc preocupat de poziţia blogului meu în clasamentele de specialitate.
Voi încerca să transfer toate postările de până acum la noua locaţie.
Odată transferul realizat, acest blog va avea doar rolul de a semnala noua adresă.
Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Nu mi-e teamă de oamenii învăţaţi. Ei au parte de admiraţia mea pentru înţelepciunea şi ştiinţa lor.
Nu mi-e teamă de oamenii neînvăţaţi. Bunul lor simţ îi face să aibă măsură şi merită respectul meu pentru aceasta.
Teamă mi-e de semidocţi. Ei sunt o plagă pentru toţi. Nu au nici înţelepciune, nici bun simţ.
Le ştiu pe toate, se pronunţă asupra tuturor subiectelor, dau verdicte în orice speţă.
Sunt un fel de oracole limbute care învârt vorbele mai abitir ca politrucii comunişti şi sunt mai cruzi ca Torquemada.
Sunt ca muştele în undelemn. Acresc totul.
Lipsa gunoiului şi a mizeriei le este însă fatală.

Te miri că nu scot gheara să-mi sfâşii bârfitorii?

Unde-ai văzut tu leul vânând gândaci sau poame?

Vasile Voiculescu

Sonetele unei iubiri (CLVII)

4 decembrie 1954

Plopu 3 a avut loc în anul 1985.
Pe vremea aceea plecam dintr-o gară numită Halta Teiuş. Ne adunam acolo cu bagajele şi călătoria se făcea cu trenul pentru că nu aveam maşini ca astăzi. În gara Armeniş coboram şi de aici mergeam până la Plopu pe jos. Erau doar 10 km. Nimeni nu se plângea, deşi fiecare ducea în spate toate bagajele. La Plopu dormeam în fân. Şi sacii de dormit erau foarte rari, aşa că păturile erau soluţia.
Ştiu cele două motive fundamentale de rugăciune din vremea de atunci:
- Doamne închide-le ochii (era vorba de Securitate)
- Doamne dă-ne vreme bună
Şi Dumnezeu chiar ne-a ascultat. Nu pentru că meritam, ci pentru că El e Dumnezeu.

Declinarea pronumelui personal în limba română este:
Persoana I: Eu
Persoana a II-a: Tu
Persoana a III-a: El

Într-o gramatică "spirituală" ordinea ar fi: El, Tu, Eu

Iată un exemplu:
El este Domnul
Tu eşti aproapele meu
Eu sunt un rob netrebnic

Notă: Nu îmi aduc aminte unde am auzit prima dată această idee.

Am depăşit numărul de 1750 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a proiectului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
Detalii despre proiect găsiţi şi pe blogul suport Linkuri Creştine.

Aceste versuri, deosebit de inspirate, sunt scrise de Corneliu Coposu.
Ele sunt izvorâte din sufletul celui care după 17 ani de temniţă şi alte multe neajunsuri, înainte şi după 1989, a avut puterea să îi ierte pe cei ce s-au purtat atât de rău cu el.
Versurile sunt însoţite de muzica lui Vali Sterian, el reuşind să surprindă spiritul versurilor.

Rugă
Versuri: Corneliu Coposu
Muzica: Vali Sterian

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării

Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul

Insigna Taberei Plopu 3 - august 1985

Am depăşit numărul de 1700 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a proiectului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
Detalii despre proiect găsiţi şi pe blogul suport Linkuri Creştine.

După cum deja este evident, călătoria aceasta de evocare a experienţei Plopu 25 a mai avut o valenţă.
Am dorit să prezint, cât mai transparent, conceptul organizatoric al Taberei Plopu. Cei ce au vrut să afle ceva au primit răspuns. Un concept poate servi ca inspiraţie, însă nu cred că poate fi preluat mecanic. Ca atare rămân deschis la întrebări, aşa cum am fost şi până acum.
Am prezentat elementele care stau la baza identităţii taberei, precum şi structura echipei ce organizează şi administrează desfăşurarea taberei.
O identitate bine conturată şi o echipă suplă, formată din tineri bine motivaţi, sunt o premiză de neînlocuit pentru reuşita taberei.
Fără să spun cuvinte mari, nu trebuie să uităm că toate acestea sunt ca pâinile şi peştişorii care aveau nevoie de atingerea lui Isus pentru a hrăni mulţimile.
Acum puteţi viziona un clip video ce prezintă sinteza conceptului organizatoric, urmând ca în postări ulterioare să intrăm în zona desfăşurării efective a taberei.

În condiţii normale replica este un mijloc onest şi legitim pentru a răspunde unei anumite afirmaţii incorecte sau cu care nu eşti de acord.
Din start ar trebui spus că replica nu ar trebui să vizeze persoana ci afirmaţia.
Mi s-ar putea reproşa că în teorie sună bine dar în practică e mai greu. Aşa este. Dar şi cu adevărurile Bibliei e la fel. Asta nu înseamnă însă că ele sunt mai puţin adevărate, sau că dificultatea ar trebui să fie o scuză în a le evita.
Nu vreau să dau nimănui lecţii, însă pot să spun care este părerea mea şi, pe cale de consecinţă, atitudinea faţă de această problemă.
În primul rând ar trebui să opereze discernământul nostru.
E nevoie să dau replica oricui? Biblia spune că nu.
Iată un exemplu extrem.
Proverbe 26:4-5  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.
Asta înseamnă că sunt situaţii când trebuie să răspunzi şi sunt situaţii când nu trebuie să răspunzi. Cred că aici Duhul Sfânt decide. Oricum, a răspunde emoţional este o greşeală.
Risc acum să spun un lucru aplicat la blogosferă. La majoritatea afirmaţiilor din blogosfera românească nu trebuie răspuns. Motivul? Lipsa unui cod deontologic asumat duce la comportamente ciudate.
Iată câteva:
- lansez o informaţie fără să mă sinchisesc să o verific din surse obiective şi fără să-mi pese de daunele directe sau colaterale pe care le-aş putea produce
- mă aliez conjunctural cu cineva pentru a lovi în altcineva dacă este în interesul meu
- voi alege ţinte "vizibile", conştient fiind că asta aduce audienţă
O paranteză: cei ce fac aşa au câştiguri pe termen scurt.
De aceea spuneam că nu trebuie să răspunzi. Cazi în capcana celui ce are asemenea comportamente. Eu oricum nu răspund.
Voi răspunde întotdeauna celor ce mă abordează corect, sau nu sunt de acord cu ideile mele, dar o fac în mod civilizat.
Un filtru al refuzului de a răspunde e atitudinea. Aroganţa, agresivitatea, jignirile, viclenia, limbajul deplasat, sau anonimatul, descalifică un mesaj şi sunt îndreptăţit să-l ignor.
Cred că nu sună deloc ne-biblic dacă spun că replica nu ar trebui dată dacă nu are două calităţi: conţine adevărul şi e spusă în iubire.

Ziua a şaptea a avut ca subtemă Neprihănirea. Noe a fost personajul ales pentru a ilustra această temă.

NEPRIHĂNIREA (Righteousness)

1 Timotei 6:11 caută neprihănirea
2 Timotei 2:22 urmăreşte neprihănirea

NOE

Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu

Geneza 6:9 (Geneza 6:1-22 - 7:1)

Mă frământă un anumit subiect de ceva vreme. Sunt ani de zile de când încerc să-mi lămuresc câteva nedumeriri.
Încerc să fac acest lucru fără patimă, fără prejudecăţi şi fără vreun aer de superioritate.
Pot să spun că mi-e şi oarecum ruşine, pentru că sunt şi eu parte.
Întrebarea de pornire, deloc retorică, este: mi se pare mie sau standardele morale au scăzut foarte mult în mediul evanghelic?
Limbajul lipsit de eleganţă, atât în conţinut cât şi în formă, ca să nu mai vorbesc de mârlănie, mojicie, bădărănie şi  alte manifestări similare, nu mai sunt accidente izolate.
Se ştie că Reforma a făcut ca adepţii ei să fie în avangarda dezvoltării generale (economic, social...), dar şi a trăirii după standarde morale foarte înalte.
Şi în România pre-revoluţionară exista un spirit general de apreciere pentru standardele evanghelicilor: erau politicoşi, aveau o etică a muncii bună, erau catalogaţi ca oameni pe care te poţi baza, chiar dacă aceste lucruri nu puteau fi recunoscute deschis.
Imediat după Revoluţie, un lider al oraşului mi-a spus: dvs. sunteţi puţini în comparaţie cu noi, dar dacă vă propuneţi ceva şi realizaţi, pentru că sunteţi uniţi.
Au trecut 20 de ani de atunci. Astăzi nu cred că mi-ar mai spune acelaşi lucru.
Nu reuşesc să mă dumiresc. Ce s-a întâmplat între timp? Care este sursa acestor manifestări?
Am mai observat ceva. În anii '60, '70, '80, disputele interconfesionale erau destul de aspre. Ultimii ani ne arată o realitate cel puţin ciudată: nu au dispărut disputele interconfesionale, însă ele au trecut în planul doi. Acum sunt mai aprinse disputele intraconfesionale.
Să fie teologia de vină? Personal nu cred, deşi nu sunt teolog.
Nu cred că există răspunsuri facile. Dacă vrei să îngropi discuţia, ai o soluţie simplă, "spirutualizând": "sunt nepocăiţi!"
Până a ajunge acolo însă, cred că ar trebui să trecem prin alte paliere.
Unele comportamente ar trebui analizate înainte de orice prin nişte norme comune de bun-simţ.
E greu să dai o definiţie a bunului-simţ, însă e evident că acesta nu creşte proporţional cu numărul diplomelor, fără să fiu împotriva acestora.
De multe ori omul simplu are mai mult bun-simţ decât un filozof. Oricum bunul-simţ nu mai reprezintă un reper atât de solid al autoevaluării comportamentale. Câteodată chiar este o povară.
Se face apel câteodată la autoritatea Scripturii, dar şi bunul-simţ ar ajunge. Este acel "nu vă învaţă şi firea?"
Un alt palier în suferinţă este educaţia. Acesteia i se dă, în general, sensul de acumulare de informaţii raţionale sau competenţe profesionale, componenta morală fiind neglijată.
Un om educat este acela care avansează cel mai mult profesional sau intelectual, sau cel care are un caracter mai ales?
Şi cuvântul intelectual a suferit tot atât de mult din aceeaşi cauză. Cine sunt intelectualii? Cei ce ştiu cel mai mult sau cei ce au un caracter nobil?
Acum pare demodat să abordezi educaţia din această perspectivă. Mai reprezintă normele de comportament preocupări ale educatorului, indiferent la ce nivel ar fi acesta?
Reverenţa, manierele elegante şi eticheta, sunt cuvinte ce rămân apanajul caselor regale.
Nu mai sunt cunoscute lucrurile elementare:
- când să vorbeşti şi când să taci
- să nu enunţi păreri în domeniile pe care nu le stăpâneşti
- să respecţi pe toată lumea, inclusiv pe cei cu care nu eşti de acord
Cînd eram adolescent, a nu saluta o fată cu 3-4 ani mai mare, cu "săru' mâna", ar fi fost o dovadă de impoliteţe. Să jigneşti un om mai în vârstă era de neconceput. Să ridici tonul la părinţii tăi sau să le spui "nu vreau" era extrem de grav. Nu-i apăr pe părinţii de astăzi. Unii îşi pregătesc singuri această reacţie, dar chiar şi aşa nu e scuzabil acest comportament.
Ne "americanizăm" şi noi. În Statele Unite păream un extraterestru dând prioritate doamnelor la intrare.
Masculinitatea bărbaţilor se măsoară în vulgaritate şi agresivitate sau în gentileţe şi generozitate?
Şi nu feminitatea este cel mai mare dar pe care îl are o femeie?
Nu cred că greşesc dacă spun că mişcarea evanghelică renunţă la educaţia normativă, educaţie ce trebuie făcută prin diverşi vectori: familia, slujirile specifice, şcolile şi, deloc de neglijat, prin mentorat.
Deabia atunci ar trebui să deschidem discuţia despre educaţia pur religioasă.
E de speriat cum oameni "needucaţi", cu carenţe serioase de caracter, folosesc Scriptura ca par de lovit în moalele capului.
O veste bună şi una rea, într-una: blogosfera creştină nu e nici mai bună nici mai rea din acest punct de vedere.
M-aş bucura dacă cititorii mei ar înţelege spiritul în care am scris acest editorial.

Ziua a şasea a avut ca subtemă Vegherea, iar personajul ce a ilustrat aceasta a fost Neemia, ce conducea poporul la rezidirea zidurilor cetăţii Ierusalim .

VEGHEREA (Watching)
2 Timotei 4:5 fii treaz în toate lucrurile

NEEMIA
Cei ce zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma
Neemia 4:17 (Neemia 4:1-23)

Am depăşit bariera de 1650 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a proiectului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
Detalii despre proiect găsiţi şi pe blogul suport Linkuri Creştine.
Aş vrea să mulţumesc celor ce au popularizat acest proiect.
Chiar dacă ar exista tentaţia de a căuta motivaţii ascunse pentru insistenţa cu care am popularizat acest director web, adevărul e unul şi simplu: este doar un instrument de lucru pus la dispoziţia utilizatorului final.
Aici se găsesc linkuri ale spaţiilor virtuale creştine, care au trecut de un filtru, ceea ce face ca cel ce caută o anumită informaţie să nu aibă surprize neplăcute.

Ziua a cincea a avut ca subtemă Suferinţa, iar personajul ce a ilustrat aceasta a fost Iov.

SUFERINŢA (Suffering)
2 Timotei 2:3 suferă împreună cu mine
2 Timotei 4:5 rabdă suferinţele

SUFERINŢA LUI IOV
primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?
Iov 2:10 (Iov 2:1-13)

În bisericile evanghelice din întreaga lume un alt subiect stârneşte discuţii vii şi câteodată conflicte. E vorba de închinarea prin muzică.
Unii susţin închinarea centrată pe imnuri, iar alţii sunt partizanii închinării ce foloseşte muzica modernă.
E adevărat că sunt şi adepţi ai ceea ce se numeşte "blended worship", adică cea care preia elemente valoroase din ambele părţi.
Şi eu mă încadrez aici. Am spus aceasta pentru a nu fi acuzat că nu am o anumită opinie despre acest subiect.
Cu toate acestea nu cred că forma închinării ar trebui să fie preocuparea principală, ci spiritul acesteia.
Iată un clip care, în acelaşi registru umoristic, ne prezintă poziţii extreme despre acest subiect.

Folosesc spaţiul virtual de când a fost el accesibil, în diverse forme.
O perioadă am dat mai multă atenţie website-urilor, dar, pe măsură ce platformele de blogging s-au dezvoltat, am preluat şi acest instrument pentru diferite proiecte.
Am deschis primul blog pe o platformă profesionistă în 14.08.2006 pe Blogger. (Am fost fidel acestei platforme şi nu regret deloc. Recomand cu căldură Blogger.)
Primul meu blog a fost Jurnalul lui Mitruţ, care avea şi o oglindă în limba engleză, blog pe care am scris până în 25.11.2006.
Din diferite motive am întrerupt această activitate. Am reînceput să scriu în 14.10.2009.
De data aceasta am avut un ţel clar şi un orizont de timp alocat acestuia foarte clar.
Mi-am propus să investesc un an într-un proiect pe care l-am numit Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
Ce doream de fapt?
Doream ca, prin câteva acţiuni coerente, să contribui şi eu la sublinierea importanţei acestui mijloc modern de propagare a ideilor creştine, dar şi la articularea unei viziuni asupra modului în care acest lucru poate şi trebuie făcut.
În primul rând am crezut, şi am practicat acest lucru, că e nevoie de a defini ce poate scrie un blogger creştin şi ce mijloace legitime are la dispoziţie, şi, pe cale de consecinţă, care sunt limitările pe care ar trebui să şi le impună dacă doreşte să poată adăuga atributul de creştin la această îndeletnicire.
Marea parte a spaţiului virtual abundă în mesaje vulgare, cu un limbaj agresiv şi plin de cuvinte obscene.
Sudalma şi critica distructivă predomină, atât în postări, cât şi în comentarii.
Senzaţionalul şi nu valoarea este criteriul ce primează în alegerea subiectelor.
Atacul la persoană şi nu confruntarea de idei este arma folosită.
Aş putea continua, dar nu mi-am propus o analiză a blogosferei româneşti.
Ceea ce am vrut să spun este că, din păcate, influenţa asupra bloggerilor creştini există şi se vede.
Spaţiul virtual creştin este viciat de conflicte şi dispute. Blogurile devin instanţe în care există judecători şi procurori, dar mai puţin avocaţi.
Întotdeauna mi-am pus întrebarea aceasta. Dacă o persoană ce nu prea are nimic în comun cu Dumnezeu citeşte ce scriu eu, ce anume gândeşte? Sau mai bine zis cât bine şi cât rău îi fac?
Acesta a fost primul meu obiectiv, ca împreună cu alţi bloggeri creştini, să arătăm că se poate să faci blogging fără să-ţi pui poalele în cap sau să arunci cu noroi în alţii.
În sensul acesta am şi publicat Decalogul meu de blogger.
Un al doilea obiectiv pe care l-am avut, a fost acela de a arăta tinerilor bloggeri că se poate şi trebuie ca ei să îşi ridice vocea şi să devină relevanţi, fugind de căile bătătorite ale pritocirii subculturale.
În acest sens am acceptat o provocare adolescentină. Mi-am propus ca în interval de un an să ajung în primiele 1000 de locuri ale unui clasament cunoscut al blogurilor.
De ce? Nu, nu pentru orgoliu. Pur şi simplu voiam să dovedesc că şi un blog creştin poate fi promovat, în aşa fel încăt să stârnească curiozitea altora decât cei din "bătătura" noastră.
Unii au făcut-o înaintea mea prin conţinut sau popularitate. Iată că se poate şi prin vizibilitate.
Numai că eu am folosit o modalitate particulară, plecând de la o observaţie legată de relaţiile dintre bloggerii creştini. Am realizat că sunt "bisericuţe" (sper să nu se supere nimeni), mai degrabă concurente, decât în raporturi de colaborare. Şi asta se vede nu numai în clasamente.
Un alt obiectiv a fost de a pune instrumente la dispoziţia celor ce vor să beneficieze de spaţiul virtual.
Câteva componente au slujit acestui obiectiv.
Linkuri Creştine, Bloggeri Creştini şi Top Creştin 1000 au avut rolul de a inventaria spaţiul virtual creştin, cu accent mai degrabă pe destinatarul informaţiei decât pe cel ce o generează.
Alin Cristea este deschizătorul de drumuri în acest sens şi îi mulţumesc pentru toate acumulările de până acum.
Cuvinte Inspirate a avut rostul de a deschide un drum. Se poate ca bloggeri foarte diferiţi ca idei, ca stil, sau background, să aibă semnătura pe acelaşi blog fără să fie gaură în cer.
Tinere Voci este semnalul pentru tinerii care vin că şi ei îşi au locul în această slujire, că sunt apreciaţi şi încurajaţi şi că nu e nevoie să copie pe nimeni pentru a fi băgaţi în seamă.

Ceea ce mi-am propus pentru un an de zile s-a adunat în cca. jumătate de an.
E vremea să fac un pas înapoi. Voi continua să mai scriu, dar voi fi mult mai discret.
M-aş bucura însă dacă măcar cei tineri vor prelua câte ceva din aceste idei.

Dacă vrei să popularizezi aceste idei poţi pune un link pe blogul tău.
Poţi prelua total sau parţial această postare fără nici o problemă.