Reflecţii "ne-pesimiste"

Astăzi m-am gândit la ce mi-aş dori eu foarte tare acum, la această vârstă. Voi vorbi doar de lucruri legate de mine, deşi doresc multe lucruri pentru cei de lângă mine. E interesant că pe măsură ce trece timpul ţi se "rafinează" dorinţele şi aspiraţiile, în funcţie de sistemul de valori la care te raportezi.
Aşa că acum aş putea să spun că-mi doresc câteva lucruri care par normale şi unele care par ciudate.

Îmi doresc ca o perioadă de timp să fiu într-o relativă singurătate (împreună cu soţia şi cu vizite ale copiilor). Un loc ideal, dacă aş avea unde locui, ar fi Plopu. De ce îmi doresc acest lucru?

• Evident că un motiv ar fi dorinţa de a mă odihni, dezlipindu-mă de tumultul cotidian şi de îngustimea unei vieţi în care nu mă mai regăsesc.
• Un alt motiv pentru a fi în singurătate e legat de dorinţa de a medita şi a-mi "decanta" viaţa, de a mă purifica şi lepăda de reziduuri. Prea multe lucruri am făcut în viaţă şi deşi nu mi-am dorit să fac erori, realizez că viaţa mea a fost un amalgam de lucruri foarte bune, bune intenţii nefinalizate, balast şi falimente. Aceste consideraţii nu sunt pesimiste, ci realiste. Sunt viziunea unui om care doreşte să ţină ochii deschişi şi să nu cosmetizeze nimic. Nu-mi trebuie piedestal, ci vreau să stau în umbra lui Dumnezeu.
• Aş adăuga că mi-ar place ca în sfârşit să pun pe hârtie multele gânduri, adunate în ani de viaţă şi slujire. Asta ar fi ca o descătuşare.
  

E interesant că am şi o dorinţă contrară (în aparenţă) celei dintâi. Mi-aş dori să fiu mai mult implicat în Proiectul Barnaba şi să vizitez comunităţi de tineri creştini, pentru a le spune cum e viaţa şi cum ar putea să fie cu Dumnezeu.

Acest conflict aparent pleacă din personalitatea mea: născut cu înclinaţii spre interiorizare, educat pentru a sluji. Rezultatul: ardere, consum şi adesea dezechilibru...

Cuvinte cheie:
- ape de odihnă, umbra Celui Preaînalt, copil înţărcat…
- lumânare, ardere, mă lupt…

Mă poţi sprijini în rugăciune?