Nu - Cum a murit? Ci - Cum a trăit?
Nu - Ce a câştigat? Ci - Ce a dăruit?
Acestea sunt lucruri care măsoară vrednicia
Unui om, ca om, indiferent de starea din care provine.
Nu - Care a fost situaţia lui? Ci - A avut inimă?
Şi - Cum şi-a interpretat rolul pe care i l-a dat Dumnezeu?
A fost gata vreodată să spună o vorbă de încurajare
Pentru a readuce zâmbetul, pentru a alunga o lacrimă?
Nu - Care a fost biserica lui? Nu - Care a fost doctrina lui?
Ci - A arătat bunăvoinţă celor cu adevărat în nevoie?
Nu - Ce a scris în ferparul său?
Ci - Câtor oameni le-a părut rău că a murit?
Acestea sunt lucruri care măsoară vrednicia
Unui om, ca om, indiferent de starea din care provine.
Autor necunoscut
2 comments:
De obicei, noi oamenii avem obiceiul sa masuram oamenii in functie de ceea ce putem vedea la acel om ,insa masura lui Dumnezeu este cu totul alta.Si masura lui Dumnezeu este intotdeauna dreapta,pe cand a noastra ,mai mult sau mai putin subiectiva.
Suntem tentati sa ne preocupam mai mult de activitati religioase, si nu de a fi aproape si de a-i sluji efectiv semenului nostru,suntem interesati mai mult de ce zic oamenii despre noi,si mai putin, de ce zice Dumnezeu despre noi ,eu cred ca ar trebui sa ne redefin relatia noastra cu Dumnezeu,si sa ne punem serios pe treaba ,si sa iubim nu cu vorba ,ci cu fapta si adevarul.
Imi place acest material,fi binecuvantat Mitrut !
Frumoase vorbe,pline de sensibilitate.
Ce bine ar fi daca omul ar sta in loc ,si-ar trage sufletul si s-ar gandi si cei din jur.
Ce bine ar fi daca din cand in cand s-ar refugia in rugaciune...
Cred ca atunci ne-am cunoaste cu adevarat:) si am intelege "de ce si pentru ce" traim viata.
Trimiteți un comentariu
Îţi mulţumesc pentru comentariul tău!