A venit vremea cântării

Întreaga natură cântă, în diferite forme şi pe atât de multe glasuri!
Natura nu ştie să cânte decât Creatorului Său. Cu toate că nici privighetorile sau ciocârliile, nici izvoarele sau mările, nici trandafirii sau crinii nu vor moşteni Împărăţia, întraga natură Îi cântă neîncetat.
Ciudăţenia este că tocmai cel ce a fost creat dupa Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, cel pentru care a murit şi a înviat Hristos, cel ce are un loc pregătit in ceruri cântă cel mai puţin.
Cântă cînd are chef, cântă când e eventual admirat, cântă când e soare afară, cântă numai dacă are condiţii tehnice bune...

Psalmi 13:6  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!
Psalmi 92:4  eu cânt de veselie, când văd lucrarea mânilor Tale.
Psalmi 138:1  Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.


A venit vremea cântării este un eseu multimedia pe care l-am pregătit pentru o întrunire de tineret - o sărbătoare -, denumită Mulţumesc.
Era ediţia a 8-a care s-a desfăşurat în 18.10.2003, în care vom vedea o simfonie de forme şi culori din lumea minunată dar şi misterioasă a orhideelor.

Iată şi cuvintele scrise atunci, adresate viitorilor participanţi, în invitaţie:

Cât de mult şi ce trebuie să-ţi ofere Dumnezeu pentru ca să poţi spune: Acum chiar că mă pot bucura!?
Este bucuria generată de darurile primite de la Dumnezeu, sau de Dumnezeu care se dăruieşte pe Sine Însuşi?
Tăvălugul implacabil al timpului trece peste noi. Au trecut mai bine de nouă luni de când numărăm zilele lui 2003 şi viaţa şi faţa noastră arată cât de bine am înţeles unde şi cum ne putem bucura (dacă ne putem bucura!)
Lipsa bucuriei sau tipul ei arată concepţia noastră despre viaţă. Creştinul fără bucurie e ca fântâna fără apă - nu ajută pe nimeni. Mulţi “creştini” trăiesc, mai degrabă, ca nişte epicurieni sau stoici.

Eu tot mă voi bucura în Domnul ! Hab. 3 :19 - text străin, afirmaţie curajoasă sau realitate în viaţa ta?