Cu Evanghelia

20 decembrie 2009 |

Închei astăzi postările legate de tatăl meu, astăzi când verdictul lui Dumnezeu se împlineşte şi în cazul lui: ţărâna se întoarce în ţărână.
Dacă ar fi să sintetizez viaţa lui în câteva cuvinte aş spune aşa:
- în domeniul material nu am văzut mulţi oameni care să muncească mai mult decât el
Câteodată îl criticam spunându-i că adeseori munceşte prea mult şi chiar fără rost.
Nu putea să stea şi muncea în diverse domenii. A fost tâmplar, cizmar, miner, stupar, agricultor, zidar, macaragiu şi câte şi mai câte. Nu-i era frică să încerce ceva.
- în domeniul spiritual vestirea Evangheliei şi ceea ce era legat de ea erau ca un foc pentru el
Cutreiera toată zona şi chiar făcea ce spune Evanghelia în Marea Însărcinare.
Predica, învăţa şi boteza.
Pentru asta toată viaţa a avut grijă să aibă o bicicletă şi o motoretă. Până când nu l-a lovit această boală ce nu iartă era tot plecat duminica în diverse locuri.
Avea şi darul de a cânta, chiar şi de a versifica, ceea ce producea bucurie în locurile în care mergea, multe neglijate de marii predicatori. Mi-a plăcut la el că predica şi la mulţi şi la o mână de femei bătrâne, la pocăiţi dar şi la nepocăiţi.
În multe registre actuale ale bisericilor sunt oameni care au fost botezaţi de el pe vremea când lucrul acesta era periculos.
Odată l-a întâlnit un frate păstor, fratele Ionică Muroni, şi l-a întrebat dacă mai practică meseria lui Filip. La răspunsul afirmativ al tatălui meu, fratele păstor l-a trimis într-o localitate unde clandestin a oficiat un botez.
Aveam cam 6-7 ani şi mergeam cu familia şi un grup de fraţi către un sat de munte la o biserică greu accesibilă. Drumul mergea în susul apei şi apoi urca spre munte.
La un moment dat am observat că tatăl meu, împreună cu câteva persoane, rămâne în urmă.
Am întrebat-o pe mama mea de ce tatăl meu rămâne în urmă. Mama mi-a dat un răspuns evaziv din care am înţeles totuşi că are ceva de făcut.
Mai târziu am înţeles că rămăsese în urmă ca să boteze câteva persoane.
Puteţi spune şi ce dacă?
Pentru aşa ceva făceai puşcărie dacă se afla. Nu i-a păsat şi bine a făcut!

1 comments:

marius spunea...

Cine isi pune viata lui in slujba DOMNULUI ,nu ii mai frica de ce i se intimpla.Cel care iubeste ce ii da DOMNUL de facut in gradina lui,niciodata nu va fi uitat si la momentul potrivit de EL il va chema sus in imparatia sa.Acesti oameni ,trebuie sa fie pentru noi exemple vii de cum trebuie sa traiesti in DOMNUL.Frate Mitrut, trebuie sa te bucuri caci a ajuns acolo unde si-a dorit cel mai mult cit a trait pe pamint:RAIUL LUI DUMNEZEU.

Trimiteți un comentariu

Îţi mulţumesc pentru comentariul tău!