Echilibru

Echilibru înseamnă armonie.
În viaţa de credinţă e nevoie de echilibru în atitudini, acţiuni, percepţii, reacţii…
În câteva postări succesive voi spune câteva lucruri legate de acest subiect, fără să am pretenţia că am spus totul sau că am găsit piatra filozofală.
Cuvintele mele însă vin din trăirea şi experienţa mea, ce include experienţe fericite, dar şi dezechilibre evidente.
De altfel tocmai înclinaţia mea naturală a fost spre dezechilibru accentuat, ceea ce a făcut ca lupta să fie şi mai grea şi costul mai mare.
Nu mi-am propus să abordez acest subiect într-o anumită ordine, care să sugereze o anumită ierarhizare axiologică.
Aş fi bucuros dacă aţi comenta afirmaţiile mele, prin prisma înţelegerii voastre.
Cred că este evident că voi aborda acest subiect dintr-o perspectivă creştină clară, nefiind sedus de curente filozofice sau pseudofilozofice care abordează acest subiect.
De asemenea sunt deschis să abordez şi linii de discuţie sugerate de voi.