Trecut, prezent şi viitor

Dumnezeu trăieşte într-un prezent continuu, însă omul este o fiinţă temporală, afectată de trecerea timpului.
Ioan spune "când Se va arăta El, vom fi ca El". Până atunci viaţa noastră se împarte convenţional între trecut, prezent şi viitor.
Într-un anumit sens nici prezentul nu este uşor de definit.
Prezentul este ca punctul "0" pe axa numerelor reale, este locul în care se face trecerea de la "-" la "+".
Aşa este şi prezentul în curgerea timpului.
Dintr-un anumit punct de vedere prezentul nu există, instantaneu devenind trecut.
Din alt punct de vedere viaţa mea se desfăşoară permanent în prezent, trecutul nemaifiind al meu decât prin prisma amintirilor (frumoase sau dureroase), iar viitorul este ceea ce urmează să vină. Dacă va veni şi cum va fi numai Dumnezeu ştie.
Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte cheie pentru curgerea timpului reflectată în viaţa mea aş spune:
- trecutul: amintiri şi lecţii de viaţă
- prezentul: acţiune sau non-acţiune
- viitorul: speranţe şi planuri, aspiraţii
Acum fiecare dintre aceste perioade îşi are rolul său în formarea şi maturizarea mea.
Trecutul mă poate învăţa lecţii, îmi poate arăta unde am greşit şi unde am biruit; îmi poate arăta intervenţia lui Dumnezeu în viaţa mea.
Prezentul mă cheamă la acţiune, la valorificarea oportunităţilor, la trăire din belşug.
Privirea spre viitor mă ajută să nu mă plafonez şi să nu încetez să visez niciodată, să nu îmbătrânesc în spirit.
Personalitatea unui creştin ţine de echilibrul pe care îl are în raportarea la aceste etape.
Sunt oameni care trăiesc în trecut: plâng după vremurile lor, tind să raporteze totul la acea perioadă şi tind să cadă în depresie pentru că "nu mai e ca pe vremea mea". Singura lor bucurie, reală de altfel, este retrăirea experienţelor din trecut.
Sunt oameni care absolutizează prezentul. Nu sunt interesaţi nici de trecut şi de lecţiile sale, nici de viitor şi de perspective, ci filozofia lor de viaţă este "mănâncă şi bea că mâine vei muri".
Tot atât de adevărat este că sunt şi oameni care trăiesc doar în viitor: croiesc planuri, fac promisiuni de acţiune viitoare, fără să ţină cont de lecţiile trecutului sau de imperativele prezentului.
Trist este că sunt oameni care nu sunt interesaţi nici de trecut, nici de prezent, nici de viitor. Aceştia sunt de plâns. Ei "vegetează" pe acest pământ.
Pare un subiect filozofic, însă nici pe departe nu este aşa.
Moise face o rugăciune:  "Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" (Psalmul 90:12)
Eu mi-am asumat-o!