Prieteni - prietenii

Se spune că pe măsură ce înaintezi în vârstă ai din ce în ce mai puţini prieteni. Şi afirmaţia aceasta nu e deloc deplasată. Există motive obiective şi motive subiective care contribuie la aceasta.
Din punct de vedere obiectiv este evident că cercurile în care se mişcă un om se tot micşorează: acasă, serviciu, biserică...
Şi în felul acesta cunoaşte tot mai puţin oameni şi îşi face tot mai puţini prieteni.
Nu e mai puţin adevărat că sunt şi motive subiective care duc la reducerea numărului şi a calităţii relaţiilor sale.
Una dintre ele este "îmbătrânirea". Omul devine "respectabil" şi nu se mai amestecă cu "puştimea".
Uită că şi el a fost pe-acolo cândva şi îşi dorea ca cei mai mari să-i acorde măcar o privire, dacă nu o şansă de a dovedi ceva.
Şi comoditatea poate fi piedica în calea construirii unor noi relaţii sau măcar a păstrării celor existente.
Omul nostru devine "mic-burghez" şi preferă să îşi petreacă timpul liber pe fotoliu, cu cafeluţa în faţa sa şi cu telecomanda în mână.
Să meargă într-o tabără sau excursie, unde mai poate cunoaşte feţe noi nu e cazul: îi lasă pe adolescenţi acolo şi pe deasupra nu mai poate să doarmă în cort că îl dor oasele după căsătorie.
Mai are şi copii şi nu are ce să facă cu ei. Nici nu se pune problema să îi ia cu el că cine ştie ce se poate întâmpla în acea sălbăticie.
Pe deasupra cum să trăieşti într-un loc în care nu ai telefon, Internet şi nu ştii ce se mai întâmplă în lume?
Sigur că mai poate fi şi dorinţa de a nu-şi pierde respectabilitatea. Tocmai a fost ales în Comitetul Bisericii şi chiar nu dă bine să se amestece cu copiii ăia care asculă muzică aşa gălăgioasă şi bat din palme când le place ceva, ca să nu mai vorbim de faptul că ţinuta lor nu e corespunzătoare.
Pot fi invocate şi probleme de sănătate: nu mai poate bea apă din izvor că stomacul lui e sensibil şi nu îi prieşte decât apa plată. Şi mai ştii ce microbi pot să fie prin mâncarea aia gătită într-o bucătărie improvizată?
Şi pe deasupra nu are casă, nu are biserică, servici? Ce-i trebuie lui să umble pe coclauri? Acum e însurat aşa că nici măcar nu mai are nevoie să mai cunoască vreo fată cu care s-ar putea căsători!
Şi ce ar putea să înveţe într-un aşa loc? Dumnezeu vorbeşte doar în biserică!

Eu refuz să gândesc aşa şi mă simt aşa de binecuvântat să am prieteni din toate generaţiile.
Mă simt aşa de onorat că şi cei mici vor să fie prieteni cu mine şi îmi acordă prietenia lor.
Şi vă rog să mă credeţi că te simţi aşa de binecuvântat.
Însă pentru asta trebuie să plăteşti preţul: o prietenie se câştigă, se menţine şi se cultivă şi la fel de important este că o prietenie nu se trădează!
Orice asemănare cu persoane reale, fără să fie intenţionată, nu e deloc întâmplătoare!


În această fotografie sunt cu doi dintre micii marii mei prieteni: Liviu State şi Filip Reştea, pe care i-am câştigat ca prieteni şi care m-au câştigat ca prieten! Şi asta s-a întâmplat datorită Taberei Plopu!
Eu mă rugam la începutul unui studiu şi ei erau cu prietenul lor mai mare.