Simplitatea

Făcând turul blogurilor mele am postat azi pe câteva dintre ele şi am avut surpriza ca, fără să premeditez acest lucru, să prezint aceeaşi temă, cu două mijloace diferite.
E vorba de Frumuseţea simplităţii, atât pe Foto Inspiraţii cât şi pe MyTube Video Clips.
Şi uite aşa am decis să spun câteva cuvinte despre acest subiect şi în Jurnalul lui Mitruţ.
Trăim o perioadă ciudată. E parcă o goană după sofisticare, după lucruri complicate, ţinute ciudate, după expresii din ce în ce mai alambicate, în ideea de a fi mai interesanţi.
Simplitatea pare un handicap, o povară de care trebuie să scapi cu orice preţ.
Se spune că starurile nu vor să fie văzute demachiate pentru că diferenţa dintre imaginea lor reală şi cea de scenă e foarte mare.
Cu siguranţă că manifestarea exterioară este determinată de lipsa simplităţii interioare.
Dumnezeu ne-a dat darul simplităţii tocmai pentru a fi liberi.
Adevărul e simplu, are doar o faţă, minciuna e complicată pentru că poate lua câte feţe doreşte.
Iubirea e simplă, nu are nimic de ascuns, flirtul e complicat pentru că permanent există un joc al cuvintelor şi sensurilor duplicitare.
Vorbirea din inimă e simplă pentru că vine din realitatea trăirii, discursul e duplicitar pentru că mesajul nu concordă cu realitatea interioară.
Francois Fenelon spunea: "Când posedăm cu adevărat această simplitate interioară, întreaga noastră înfăţişare e mai sinceră şi mai naturală.
Această simplitate autentică... ne face conştienţi de existenţa unei anumite deschideri, blândeţi, inocenţe, voioşii şi seninătăţi, ceea ce constituie o adevărată încântare atunci când o privim de aproape şi neîncetat cu ochi curaţi.
O cât de plăcută este această simplitate!"
(trad. Amelia Chiţescu în Disciplinele Spirituale de Richard Foster)