Memento mori

Versetul zilei pe blogul meu este: "Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" (Psalm 90:12)

E o rugăciune înspre înţelepciune, ce ar trebui să fie permanent prezentă în rugăciunile noastre, scrise şi rostite.
Este o rugăciune a unui om care de orice ar putea fi bănuit, dar nu de lipsă de înţelepciune omenească.
O rugăciune a unui om care a fost educat într-una dintre culturile remarcabile ale istoriei, în aşa zisa şcoală a pustiei, dar şi în conducerea unui popor complicat.
Dar se pare că "numărarea zilelor" are de a face cu sensuri mai adânci, dincolo de rigoarea unui om disciplinat, care respectă strict un program.
Când mă pregăteam să scriu aceste cuvinte mi-au venit în minte aceste cuvinte pe care le-am scris imediat în Gând rostit: "Ştii să trăieşti de-abia când ai învăţat să mori!"
Avem părerea aceasta că viaţa ne stă în faţă generoasă şi că discuţia despre moarte este rezervată celor trecuţi de o anumită vârstă.
Fiind odată într-o excursie, cu familia, am trecut pe lângă un sat. La marginea acestuia, pe un deal, dominând toată zona, era o mică pădurice de brad. M-a intrigat faptul că brazii erau destul de geometric aranjaţi.
Când am ajuns acolo am văzut că era un cimitir al etnicilor germani, pentru că satul fusese locuit de şvabi.
Vizitând acel cimitir, în care ordinea era ca la nemţi, am ajuns într-un sector separat, la o margine a cimitirului.
Cu deformaţia profesională de inginer, mă uitam la data morţii şi la data naşterii şi automat făceam diferenţa. Am realizat că era sectorul copiilor. Toţi avuseseră maxim 12 ani când au murit.
O altă atitudine ciudată este dată de galopul nostru în a face cât mai multe lucruri.
Numărarea zilelor are de a face mai mult cu valorificarea calitativă decât cantitativă a timpului. Dacă am înţelege asta tot timpul, poate că meditaţia creştină (cugetarea) nu ar mai fi cenuşăreasa disciplinelor spirituale, spre exemplu.
La fel, am face ordine în sistemul nostru de valori şi în priorităţile noastre, ne-am analiza motivaţiile şi atitudinile, ne-am vindeca relaţiile, am trăi pentru veşnicie, nu pentru vremelnicie.
În 18 februarie am postat câteva versuri de pocăinţă, dar şi de schimbare de atitudine ale lui Vasile Voiculescu, care scria poezia Păstor rău. Citiţi-le că merită.