Ce iubire!

Sâmbătă.
Dumnezeu s-a odihnit după ce a văzut că toate lucrurile au fost isprăvite. Şi toate erau foarte bune.
Doar creaţia omului, făptuită din iubire, după model divin, L-a putut mulţumi pe Dumnezeu.
Toată zidirea a fost făcută la Cuvântul Său. Doar omul are parte de atingere directă şi de suflare din Dumnezeu. Ce iubire!

Sâmbătă.
Dumnezeu tace. Şi acum s-a isprăvit. Şi acum toate lucrurile sunt foarte bune, chiar dacă nu pare aşa. Ce dragoste de Dumnezeu, să moară-un Fiu în locul meu!

Cum se poate ca unui Dumnezeu aşa de mare să-I pese de o fiinţă aşa de mică?

Dacă nu ar fi dat Dumnezeu decât aceste două dovezi ale iubirii Sale şi tot ar fi fost de ajuns pentru a-I răspunde cu o iubire necondiţionată.
Singurul răspuns corespunzător pentru iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu este iubirea mea necondiţionată. (Răspuns corespunzător)