Ionatan

17 aprilie 2010 |

Acum când Ionatan a plecat dintre noi nu simt nici un impuls să spun lucruri mari despre talentul lui. Nu trebuie să fii critic de artă ca să îl recunoşti.
E drept să spunem că a avut şi contestatari, cei care erau obişnuiţi cu ceea ce el numea "predicuţă rimată".
L-am invitat odată la o colaborare la un post de radio pe net, pentru o emisiune de poezie.
A fost de acord. Nu am reuşit să o materializăm datorită unei conexiuni slabe de Internet.
De aceea mi-a furnizat materiale pentru această emisiune.
A fost realizat şi un interviu: el a primit întrebările în scris, a înregistrat răspunsurile şi le-a trimis, atât în formă audio cât şi în scris.
Iată două întrebări însoţite de răspunsuri:

Întrebare: Ce teme favorite apar cel mai des în poeziile tale?
Răspuns: Am început a discuta despre asta ceva mai înainte. Care temă poate fi mai dragă unui îndrăgostit de Hristos decât iubirea Lui? Când se bucură sau suferă, când cântă sau plânge, când înoată sau aleargă după fluturi...
Nu, nu pot spune că am teme favorite. Scriu despre orice simt în ideea pe care am mai pomenit-o, exprimată aşa de frumos de Sf. Augustin: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei"... ce vrei! Simte ce vrei, va simţi El. Dacă îţi stăpâneşte viaţa, gândurile, sentimentele, dacă e El Domnul şi Stăpânul inimii tale, atunci o poţi lăsa în voia ei...
Cam asta e ceea ce fac eu în poezie. Las inima să simtă şi să spună ce vrea ea. Nu mă tem de nimic, nu mă tem de limbaj şi de capcanele lui, nu mă tem de cuvinte sau de raporturile dintre ele, nu mă tem de imagini...

Da, imaginaţie este o mare încercare pentru fiecare, fiindcă acolo îşi poate face cuibul atât coroana de spini, cât şi ramura de finic a închinării fiecăruia. Cea mai mare dramă e atunci când omul se vede pe sine ca obiect al imaginaţiei sale. Atunci va căuta să se plaseze în centrul ei şi va uzurpa astfel locul cuvenit lui Hristos. Devine atunci vulnerabil tuturor şoaptelor de înşelătoare mărire, sau devine vulnerabil pentru tot felul de experienţe dăunătoare, consumatoare de viaţă...

De acolo, din imaginaţia sa implicată mai mult sau mai puţin profund în experienţele realităţii sale, îşi alege un poet temele favorite. Dar când realitatea sa este realitatea lui Hristos şi a mântuirii Lui, iubirea fără margini a realităţii divine îl va copleşi cu harul ei. Aceasta va rămâne singura temă favorită a unui poet adevărat închinător al lui Hristos.
Audio

Întrebare: Care sunt (daca sunt) poeţii care te-au influentat?
Răspuns: Nu ştiu dacă ar putea spune cineva că nu a fost influenţat de ce a întâlnit mai deosebit în domeniul căruia i s-a dedicat. Ba chiar aş îndrăzni să afirm că originalitatea unui scriitor nu poate veni fără aceste influenţe, fără "mixarea" lor şi impresionarea propriei sensibilităţi, astfel încât rezultatul e ceva cu totul nou, deosebit. De aceea sfătuiesc pe tinerii scriitori creştini să nu rămână doar la "inspiraţia Duhului" şi la ce au tot auzit recitându-se în biserica, dacă vor ca scrisul lor să însemne şi altceva decât o predicuţă rimată. Şi nu numai pe tineri...

Dar să spun câte ceva despre autorii care m-au influenţat pe mine de-a lungul vremii. Cred că printre primii autori care au însemnat ceva pentru mine, în afară de cei studiaţi în şcoală, au fost românul Alexandru Phillippide şi englezul Rudyard Kipling, cu poezie If. Apoi, după ce am trecut prin Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga, am făcut cunoştinţă cu Nichita Stănescu. El a însemnat pentru mine o adevărată revelaţie. Începusem a exersa scrisul în ceea ce credeam eu a fi maniera stănesciană. Am insistat destul de mult pe această experienţă, atunci. Asta se întâmpla pe la douăzeci de ani.

Mai târziu am descoperit literatura universală cu poezie ei. Frank O'Hara, Eugenio Montale, Odiseeas Elitis, Esenin sau Tenesse Williams, alături de mulţi alţii al căror nume le-am uitat, alături chiar de autori mici, publicaţi prin periodice literare şi citiţi cu nesaţ, dar cu discernământ literar deja format, toţi şi-au adus un mai mare sau mai mic aport la formarea propriei mele personalităţi literare.

Dar dincolo de toate acestea nu voi uita să menţionez aici Biblia cu cărţile ei poetice, singura Carte lângă care am rămas de-a lungul timpului, chiar dacă experienţe de tot felul mi-au jalonat tinereţea. Psalmii lui David, Cântarea Cântărilor sau Eclesiastul, alături de celelalte cărţi ale Bibliei, au creionat o anume sensibilitate, un fond special pe care s-au înscris, împletindu-se, toate celelalte influenţe, creind ceea ce vedeţi şi puteţi citi astăzi...
Audio

În amintirea lui Ionatan, iată o poezie ce merită reţinută: Încăpusem pe mâna lacrimii
Da, Ionatan a învins!

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Îţi mulţumesc pentru comentariul tău!