Motivaţii

Printre atât de multe alte sensuri, evenimentele acestei zile din Săptămâna Mare ne pot vorbi şi despre motivaţii, mai slabe sau mai puternice, în urmarea lui Hristos.
Adevărata noastră faţă este arătată în vremuri de criză. Însuşi Dumnezeu îngăduie încercarea credinţei noastre ca un examen după o perioadă de pregătire.
După tradiţie, ziua de vineri, numită şi Vinerea Neagră, este momentul răstignirii Domnului Isus. Doar cu o zi în urmă Scriptura spune că "i-a iubit până la capăt" pe ucenici. Dar ucenicii?
Sita a început de mult să cearnă. Mulţi oameni l-au urmat pe Isus având diferite motivaţii.
Sunt multe pentru a face ceva sau a urma pe cineva.
Teama, interesul, respectul, admiraţia, şi iubirea sunt câteva motivaţii fundamentale.
Unii l-au urmat din interes.Era bine să fii cu cineva care îţi dă de mîncare şi te vindecă când ai nevoie.
Ioan confruntă pe cei ce voiau să se boteze de frică, întrebându-i aspru "cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?"
Au fost unii care l-au respectat pe Isus ca un mare Învăţător.
Petru a fost probabil cel mai mare admirator al Său.
Unul singur şi-a bazat relaţia cu Isus pe iubire.
De ce e aşa de importantă motivaţia?
Vă rog să priviţi cum de la începutul lucrării, până la Golgota, Isus a tot fost părăsit de oameni.
Unii au renunţat repede la urmarea lui Isus, alţii l-au urmat până în Ghetsimani, doi chiar până în curtea Marelui Preot.
Singura motivaţie ce a fost suficient de puternică pentru a-l duce pe cineva până la Golgota a fost iubirea.
Este motivaţia supremă. Datorită acesteia a mers şi Isus până la capăt.
Nu e de mirare că tripla întrebare adresată lui Petru după înviere a fost legată de iubire şi de nimic altceva.
În fiecare an comemorarea răstignirii ne pune în faţa acestui examen: de ce Îl urmez pe Isus? Ce mă motivează? Ce mă împinge înainte?
Numai Iubirea merge până la capăt!

… nici de frica iadului, nici de dragul raiului, ci de dragul Celui ce m-a iubit până dincolo de moarte.
Motivaţie