Păcatul

Doi stâlpi ai credinţei creştine sunt legaţi de teamă:
- teama sfântă de Dumnezeu
- teama de păcat
Nu e vorba de o frică paralizantă, ci de o atitudine ce izvorăşte din înţelegerea caracterului lui Dumnezeu.
Adesea tema de Dumnezeu este prezentată incomplet, ca fiind frica de a nu fi pedepsit.
Imaginea unui Dumnezeu care pândeşte greşeala, pentru ca imediat să lovească, este o caricatură ce dovedeşte neînţelegerea inimii lui Dumnezeu.
Da, e adevărat că Dumnezeu pedepseşte păcatul, însă îl iubeşte cu pasiune pe păcătos.
Dreptatea Lui este însoţită de iubirea Lui, care cheamă la pocăinţă.
Teama de Dumnezeu ar trebui să conţină şi acea grijă de a nu răni inima unui Dumnezeu ce a jertfit pe Însuşi Fiul Său pentru mine.
Teama de Dumnezeu trebuie să fie motivată de măreţia lui Dumnezeu, dar şi de iubirea de Dumnezeu, iubire născută din iubire.
Teama de păcat este legată de teama de Dumnezeu.
Cei ce se joacă cu păcatul nu au imaginea Dumnezeului care umple întregul Univers, vrednic de admiraţie, de respect, dar şi a Dumnezeului care va judeca faptele.
Şi e tot atât de adevărat că cei ce se joacă cu păcatul nu înţeleg dreptatea şi iubirea Lui, manifestate pe cruce.
Plata păcatului este moartea şi răscumpărarea s-a făcut prin blestemul morţii pe cruce.
Aici lucrează Diavolul la mintea oamenilor, să le sugereze un Dumnezeu caricatural şi să bagatelizeze realitatea şi consecinţele păcatului.
Trezirile spirituale şi biruinţele au început atunci când oamenii s-au întâlnit cu Dumnezeu şi au conştientizat grozăvia păcatului.
Iată un mic videoclip care vorbeşte de pericolul păcatului.