Preferinţe muzicale

Nu am primit de la Dumnezeu darul de a cânta şi nu sunt frustrat pentru că nu sunt un muzician.
Cu toate acestea sunt un ascultător de muzică pasionat.
Sunt şi nu sunt pretenţios.
Sunt pretenţios când e vorba de conţinut. Muzica trebuie să poarte conţinut, indiferent că acesta este dat de versuri sau este un mesaj implicit.
Nu sunt pretenţios când e vorba de genuri şi stiluri muzicale. Evident că am şi eu zone în care nu intru şi nu mă simt confortabil, dar ascult cu mare plăcere muzică simfonică şi în acelaşi timp muzică specifică copiilor.
Ascult cu drag imnuri creştine, bine interpretate, dar şi muzică de închinare.
Cred că în zilele noastre este o prea mare încrâncenare legată de genurile şi stilurile muzicale acceptabile.
Mărturisesc că nu am problema asta. Poate se datorează acest lucru şi faptului că mai toată slujirea mea se leagă de lucrarea de tineret.
Aşa că am trăit multe. Multe melodii sau formaţii, care acum sunt acceptate fără probleme, stârneau multe controverse acum 20 de ani.
Cu toate acestea încerc să îmi ierarhizez preferinţele.
Şi voi da un exemplu din zona muzicii clasice.
Bucata muzicală ce stă de mulţi ani pe locul 1, în preferinţele mele ale acestei zone muzicale, este Partea a 2-a a Concertului nr. 5 pentru pian şi orchestră de Beethoven.
Am ales pentru ilustrare o interpretare a lui Krystian Zimerman, împreună cu Orchestra Filarmonică din Viena, dirijată de Leonard Bernstein.