Semnificaţii

Românii se salută cu Hristos a înviat, iar răspunsul este Adevărat a înviat!
Cei ce iau în serios Scriptura ştiu că nu acum a înviat Hristos, ci asta s-a întâmplat cu mai bine de 2000 de ani în urmă.
De aceea am putea să adăugăm: Şi e viu în vecii vecilor!
Aceasta este piatra unghiulară a învăţăturii creştine. Cine nu crede acest lucru nu numai că se înşeală singur, dar este cel mai nenorocit dintre oameni (vezi cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15:19).
Ştim că este viu în vecii vecilor, dar e bine ca să ne amintim cât mai des ce s-a petrecut atunci.
Însă şi comemorarea poate avea două componente, ambele necesare.
Rememorarea intelectuală e necesară şi e bine să ne apropiem de relatarea Evangheliilor până în detaliu.
Cu toate acestea cred că e nevoie şi de retrăirea acelor eveneminte, însuşirea, prin credinţă, a acelei experienţe.
E nevoie să refacem drumul acesta al lui Isus, prin credinţă, şi să ne identificăm cu El.
Simbolismul botezului este tocmai acesta (vezi Romani 6).
În lumea creştină a existat întotdeauna o dispută asupra comemorării. Unde trebuie pus accentul, pe suferinţa de la Golgota, care produce adâncă tristeţe, sau pe biruinţa din dimineaţa Învierii, care aduce bucurie?
Disputa nu cred că este corectă. E ca şi când ai întreba care parte a monedei e mai importantă.
Moartea Lui îşi are rolul ei şi Învierea Lui îşi are rolul ei.
O călătorie spirituală cu Isus nu poate evita nici un loc prin care a trecut El, fie că e pustia, Iordanul, Ghetsimani, Gabata, sau Golgota, fie că e mormântul gol.

Moartea Lui îmi arată de unde m-a scos, Învierea Lui îmi arată unde m-a aşezat, iar Înălţarea Lui unde mă va duce! (Tălmăciri)