Iosif Ştefănuţ

Am citit ştirea despre trecerea fratelui Iosif Ştefănuţ la Domnul.
Deşi nu sunt din Brăila, aş vrea să spun şi eu câteva cuvinte de amintire despre dânsul.
L-am cunoscut pe fratele Iosif, imediat după ce m-am convertit, pentru că venea câteodată pe la biserică la noi şi predica.
În general venea când îşi vizita părinţii. Era din satul Goleţ, judeţul Caraş-Severin, din aceeaşi localitate cu păstorul bisericii noastre, Belciu Busuioc.
Cei apropiaţi îi spuneau Gifu. Era iubit de către fraţi datorită caracterului său. Era suplu, cu părul natural şi cu vorbirea graseiată. Avea o privire luminoasă şi o bunătate în vorbire. Mi-a rămas foarte clar în minte un lucru: aveam în faţă un predicator ce nu căuta deloc să te impresioneze prin vorbire, cu toate acestea predicile sale aveau mult conţinut.
La terminarea facultăţii am fost repartizat la Brăila. Mă desprindeam cu tristeţe de Caransebeş, unde mă simţeam acasă, nu doar ca orice bănăţean ce e puternic legat de locul său, ci şi datorită tinerilor cu care deja lucram.
Cu toate acestea mă mângâiam că măcar un om în Brăila va fi mai apropiat de mine.
În seara primei zile în care am ajuns în Brăila am căutat biserica. Era slujbă şi fratele Iosif predica. După slujbă m-am prezentat la dânsul şi cu un zâmbet cald m-a încurajat. Apoi mi-a găsit o gazdă, nişte oameni deosebiţi.
Se părea că Brăila va deveni noua mea casă.
Dar planurile Domnului erau altele. După cca. 2 săptămâni am părăsit Brăila pentru a mă întoarce în Caransebeş. Dar asta e o altă poveste.
Atunci, în partea a doua a anilor 80 era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu şi erau puţine modalităţi de pregătire pentru tinerii care dorea să crească în cunoaştere.
Păstorul Bisericii noastre, Belciu Busuioc, a avut o iniţiativă foarte bună pentru noi. Din când în când invita câţiva păstori tineri, dar cu cunoştinţe solide, să vină în timpul săptămânii şi să ne pregătească pe diferite subiecte.
Petru Dugulescu şi Iosif Ştefănuţ erau printre ei. La aceste întruniri veneau şi tineri de la Biserica Penticostală. Foarte mult au ajutat aceste întruniri.
La una dintre ele s-a petrecut un lucru nemaiîntâlnit pentru noi, la aceea dată. Cineva a pus o întrebare legată de semnificaţia unei pilde din Scriptură (nu e cazul să menţionez care).
Răspunsul fratelui Iosif a fost: "Nu am răspuns la această întrebare. Aş putea să speculez, dar prefer să nu o fac."
Până atunci nu auzisem un păstor să spună că nu are un răspuns la ceva anume. Atât de mult a crescut omul acesta în aprecierea noastră, tocmai prin sinceritatea şi smerenia lui.
Fratele Iosif Ştefănuţ face parte din galeria păstorilor pe care i-am cunoscut care au ieşit în evidenţă, înainte de slujirea lor, prin caracterul lor.
Nu voi numi pe nimeni în viaţă. La numele dânsului mai adaug numele lui Vasile Gherman.
Caracterul său şi faptul că a investit în oameni sunt lucrurile pentru care cred că merită să fie amintit.
Şi de aceea am scris aceste rânduri.