Dor de ieri

Viaţa mea se împarte cam aşa: 3/5 trăită în vremurile de dinainte de 1989 şi 2/5 în perioada de după 1989.
Dacă aş lua ca parametru viteza cu care se schimbă acum lucrurile aş spune că e o lume care "aleargă" din ce în ce mai repede.
Înainte de 1989 părea că nu se prea schimbă nimic. În copilăria mea erau doar 2-3 tipuri de bomboane la Alimentara (aşa se numea atunci minimarketul). Nu prea aveam bani pentru ele.
În şcoala generală puteam să cumpăr 3 tipuri de cornuri, dacă le găseam. Câteodată le găseam, dar bani nu găseam.
În timpul liceului eram bucuros dacă reuşeam să cumpăr o carte controversată. Era mai uşor dacă aveai o cunoştinţă la librărie. Eu nu aveam.
În timpul facultăţii aş fi fost bucuros să pot să merg într-o excursie în Ungaria. Mie nu mi s-a aprobat.
După facultate erau 2 ore de televiziune alb-negru cu omagii pentru un singur om şi eventual pentru soţia sa. Eu nu aveam televizor.
Aşa că îmi doream ceea ce nu aveam şi m-am bucurat că s-a schimbat regimul politic.
Pe lângă faptul că am primit ceea ce îmi doream înainte a trebuit să mă înscriu în cursa asta a schimbării şi volens-nolens am tot alergat de atunci.
Am intrat în era IT cu un computer care avea un HDD de 4o Mb şi un RAM de 1 Mb. Da, nu am greşit deloc.
Am început cu DOS şi apoi toate generaţiile de Windows, şi am cam fost contemporan cu companiile software importante.
Am intrat în networking chiar la apariţia Internetului şi am parcurs toţi paşii de la primele încercări de conectare până la Google Wave, de la Web 1.0 până la incipientul Web 3.0.
După toată această goană nebună îmi doresc să mai "gust" trecutul.
Acum realizez că mi-e dor de mobila aceea rustică, de mâncarea tradiţională, de gardurile cu uluci, de stâlpii de telegraf şi de trenurile cu cărbuni, de uliţele paşnice ale satelor de munte şi de fântânile cu cumpănă, de morile de apă şi de batoza care treiera grâul şi de câte şi mai câte.
Amintirea lor îmi aduce senin în inimă şi miros de seară de toamnă petrecută pe banca de la poartă.
Câteodată îmi mai alin dorul cu fotografiile sau stând de vorbă cu oameni în vârstă.